Pledoarie pentru bunastarea sinelui

       Îmi place ideea de a arăta impecabil şi de a mă simţi în armonie cu exteriorul meu imperfect şi cred că pentru fiecare dintre noi, femeie sau bărbat, aspectul exterior este o carte de vizită pentru că reprezintă interfaţa dintre propria persoană şi restul lumii, reprezintă prima impresie a unui recruiter, partener de afaceri, posibil prieten, posibil iubit, etc, iar dacă acest lucru este omis riscăm să primim etichete nu tocmai favorabile, să ratăm şanse şi ocazii. Imaginea exterioară a fiecărui individ, chiar dacă este adesea un subiect catalogat ca fiind frivol sau superficial, în opinia mea este un lucru vital în mai toate acţiunile pe care le întreprindem în relaţiile interumane. Exprimăm atât de multe lucruri prin felul în care ne prezentăm în “faţa” lumii, încât grija pentru noi ar trebui să fie o rutină inconştientă şi obligatorie.
       Desigur, expunerea aceasta despre atenţia faţă de sine, nu trebuie interpretată ca un îndemn spre “împopoţonare” sau spre a petrece în fiecare dimineaţă cel puţin 30 de minute în faţa oglinzii. Măsura cea mai potrivită pentru a exprima respectul faţă de propria persoană este curat, îngrijit. În cazul femeilor, lucrurile sunt ceva mai complexe şi trebui ţinut cont de mai mule aspecte, fiind adesea supuse misoginismului, preconceptiilor dar si al standardelor locului de muncă, atenţia pentru sine ar trebui să reprezinte un lucru extrem de important.
       Mărturisesc că am o obsesie legată de aspectul exterior al oamenilor, atât din punct de vedere vestimentar şi al igienei cât şi al descifrării gesturilor, expresiilor, etc şi nu pot să mă abţin să nu pun etichete în functie de setul meu de valori şi principii. Pare superficial, însa cred că este o selecţie firească pe care fiecare dintre noi o facem, şi decidem în mod conştient sau inconştient spre cine ar fi preferabil să ne îndreptăm atenţia şi energia şi cu cine anume corespundem din punct de vedere al intereselor şi afinităţilor.

       Nu pot să manifest respect faţă de indivizii a căror aspect exterior lasă de dorit, pentru că în primul rând îmi repugnă şi în al doilea rând, îmi transmit că interesul faţă de propria persoană este la un nivel sub limita bunului simţ şi în afara unei minime educaţii şi atunci îi elimin din aria mea de interes fără să ştiu că au fost vreodată acolo, poate doar pentru a da un exemplu de “aşa nu”.