"A mind that is streched by a new experience can never go back to its old dimensions"

All war is deception!

“Ask not what your country can do for you – ask what you can do for the country” (John F. Kennedy )..  perimat as spune..

..  ma intreb oare in societatea noastra, in tara noastra, in orasul nostru, in acest moment, mai avem inca dreptul de a ne intreba daca mai putem face ceva pentru aceasta gloaba numita, stat, haituita si inrobita de obstea conducatoare? Sau mai avem indrazneala de a mai astepta sa fim tratati cu decenta si consideratie?

In orice caz, nu cred ca in acest moment si in urmatoarele decenii cel putin, statul ne mai poate oferi noua ceva, cetatenii sai, jertfe si sclavi ai politicii mafiote, sacrificati de o gasca restransa care vrea sa ucida ca o molima douazeci si ceva de milioane de suflete.

 Ma uit in stanga, in dreapta si in orice directie imi permite gatul sa-mi sucesc capul si vad.. nimic. Mai ai puterea sa fii optimist si sa spui, lasa, o sa fie bine? Mai ai credinta necesara sa speri ca vor veni vremuri mai bune, zile luminoase in care sa nu mai duci grija ratelor de la banci si a datoriilor care parca nu se mai termina si te subjuga?

E prea tarziu sa mai regreti gandidu-te retroactiv ca ai luat decizia, la un moment dat, de a te indatora pentru ani sau zeci de ani la o banca, in speranta unei vieti mai bune. Te gandesti cu regret ca ai studiat ani de zile ca sa accepti un job si un salariu mizer in timp ce nepotrismul promoveaza nulitati si interese personale.

Televizorul iti prezinta show-urile zilnice ale clovnilor sadici care se scalambaie doar, doar or mai prosti  niste prosti in al doiprezecelea ceas. N-ai cum sa nu-ti fie sila, n-ai cum sa nu fii dezgustat, in cel mai optimist caz esti indiferent.

Se da o lupta crancena pentru supravietuire, pentru demnitate, pentru decenta. Se spune ca binele invinge intotdeauna raul.. asa se traduce speranta, desarta sau nu, daca exista, inca mai e o sansa.

Poate ceea ce a spus Kenedy nu e chiar atat de “desuet” in contexul actual, poate avem nevoie sa fim proprii nostri eroi si sa renastem din propria cenusa.. ca pasarea Phoenix. Suferinta se poate sfarsi prin vointa noastra sau macar o putem alina.

Aud din ce in ce mai des chemarea la revolta stradala, sa fie asta solutia? Chiar suntem o natie predestinata a lupta pentru libertatea noastra, pentru drepturile noastre prin forta bruta si rascoala? Ne-am intors inapoi in timp?!? Poate meritam asta. Ne place suferinta, ne place sa fim tratati urat, ne place sa traim resemnati si sa acceptam fara prea mult zgomot ceea ce ni se ofera – ca o nevasta indragostita de pumnul sotului alcoolic.

“If you will not fight for the right when you can easily win without bloodshed; if you will not fight when your victory will be sure and not too costly; you may come to the moment when you will have to fight with all the odds against you and only a small chance of survival. There may even be a worse case: you may have to fight when there is no hope of victory, because it is better to perish than to live as slaves.” beautifully said by Winston Churchill

 

One response

  1. Anca Hotineanu-Stoina

    Statul nu a ajutat şi nu va ajuta niciodată. În alte ţări este însă mai obligat să ofere şi cetăţenilor nişte căi sau soluţii. La noi nu…

    19 September 2010 at 9:02 AM

Leave a comment