In fine,

‎”Be more concerned with your character then your reputation, because your character is what you really are, while your reputation is merely what others think you are”

Sunt total de acord cu asta in cel mai stereotipic mod. In traiul cotidian am incercat ca reputatia sa fie la acelasi nivel cu caracterul, insa nu am reusit. Intotdeauna una e mai dominanta ca cealalta, e pacat ca n-am reusit sa ating un oarecare echilibrul. Gasesc pe la toate colturile vanatori de greseli, speculatori, intriganti gata sa-mi arunce in fata fapte/actiuni/ganduri pe care nici macar nu le-am gandit sau luat in considerare. Am invatat in timp, destul de greu, ca trebuie sa ignor si in mare parte am reusit. Rautatea gratuita nu se potriveste principiilor mele si ma scarbeste ori de cate ori sunt tinta uneia sau sunt martora  unei scene de acest fel. Nu ma lamentez, doar ma confesez si sfarsesc sa ma eliberez de tot gunoiul care ma inconjoara, fac curat pe sub toate presurile si astept urmatoarea sambata sa pun aspiratorul in functiune, gunoiul nu va inceta sa existe, trebuie doar sa stii cand si cum sa-l faci sa dispara.